"Cea mai cumplită barbarie a lumii contemporane" (Alexandr Soljeniţîn)

"...m-au dezbrăcat, mi-au băgat în gură, cu coada lingurii, obielele murdare, umplându-mă de sânge, mi-au legat cu o funie mâinile la spate şi cu altă funie picioarele. Ce a urmat nu se poate descrie...bătaie în cap, pentru îndobitocire; bătaie în faţă, pentru desfigurare; mii de lovituri în spate, sub coaste, în plex, în tălpi. Zeci de leşinuri şi iar de la capăt, ore întregi, iar ochiul de vizetă veghea, veghea mereu. Mi-au zdrobit oasele, plămânii, ficatul, jucau încălţaţi pe oasele mele, pe plămânii mei." Eugen Măgirescu, Moara dracilor, în Memoria nr.13, p.38

"Te obligau să mănânci pâinea din trei înghiţituri sau, dimpotrivă, să stai cu pâinea în gură zile întregi; să mănânci din "treucă" mâncarea fierbinte, cu mâinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi, aplecat deasupra gamelei, şi se dădea câte o lovitură scurtă cu bocancul, arzându-ţi faţa cu arpacaşul fierbinte şi mozolindu-te; ţi se adăugau cantităţi exagerate de sare în mâncare, după care, timp de câteva zile, nu ţi se dădea apă, apoi îţi dădeau apă cu foarte multă sare în ea." Costin Merişca, Tragedia Piteşti. O cronică a "reeducării" din închisorile comuniste, Institutul European, Iaşi, 1997, p.68

"Imaginaţia delirantă a lui Ţurcanu (N.R.: şeful torţionarilor) se dezlănţuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenţi care credeau în Dumnezeu şi se străduiau să nu se renege. Astfel, unii erau botezaţi în fiecare dimineaţă: scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi în jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura până ce conţinutul făcea bulbuci." Virgil Ierunca, "Fenomenul Piteşti"

"Cornel Luca, călărit zi şi noapte, a fost obligat să înghită o mare cantitate de sare (saramură) şi împiedicat să bea apă. Reacţiile anatomo-fiziologice au fost cumplite. Întreaga mucoasă bucală i-a devenit o rană. Setea e mult mai chinuitoare decât foamea, e de-a dreptul înnebunitoare. Forţat să bea urină, a făcut-o cu greu. Ar fi făcut-o, acum, din proprie iniţiativă dar nu-l lăsa nimeni. În timp ce spăla tineta, la WC, a supt apă din cârpă. A fost văzut, a fost demascat, a fost bătut crunt şi obligat să înghită încă o cantitate de saramură, aşa ca să înveţe minte." Viorel Gheorghiţă, "Et ego. Sărata-Piteşti-Gherla-Aiud Scurtă istorie a devenirii mele", Editura Marineasa, Timişoara, 1994, p.154

"Cu o furie de nedescris au început să-l lovească, şi cu pumnii, şi cu ciomegele, şi cu picioarele. şi să-l arunce de la unul la celălalt, până când nenorocitul, plin de sânge, a căzut aproape în nesimţire şi nu s-a mai putut ridica. După ce i-au mai tras câteva picioare în cap, l-au luat doi şi l-au zvârlit pe prici, silindu-l să stea cu mâinile în buzunare şi cu capul în jos, cum se dăduse porunca. A urmat altul, şi apoi altul, ca într-o horă drăcească menită să nimicească şi ultima picătură de rezistenţă fizică şi morală a celor care intrau în jocul lor turbat." Justin ştefan Paven, Infernul Piteşti, în Memoria, nr.22, p.66

"Se regizau şi scenete sexuale, la ordinul lui Ţurcanu. În Vinerea Mare, el împarte rolurile: "asinul" e felat de "Maria Magdalena", "Iosif" sodomizează "asinul", care la rândul lui stă cu botul în poalele "preacurvei fecioare Maria", sodomizată concomitent de "Iisus". Reeducaţii, în frunte cu Ţurcanu, manifestau o plăcere drăcească în a batjocori pe cei mai credincioşi, porecliţi "misticii". Asemenea scene aveau un efect teribil asupra victimelor, care găseau, de regulă, singurul sprijin în credinţă. Or, după participarea la liturghiile negre, întreaga lor credinţă era zguduită din temelii (...)" din studiul lui Alin Mureşan "Reeducarea prin tortură", Memoria, nr. 4/2006

"În aşa zisa acţiune de depersonalizare, studenţii erau obligaţi, prin torturi permanente inimaginabile, să trădeze pe cele mai scumpe fiinţe: Dumnezeu, proprii părinţi, fraţi, surori şi prieteni. Ei au fost constrânşi să bea urină şi să mănânce fecale! Omul era astfel nimicit. Dezgustat de slăbiciunea sa, el nu se va mai putea redresa niciodată în faţa propriei conştiinţe. Durerile erau peste puterile de rezistenţă a fiinţei umane." Eugen Măgirescu, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Piteşti, Editura Fronde, Alba-Iulia - Paris, 1994, p.6

"Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paşti ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deţinuţi. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenţii la Teologie, costumaţi în "Hristoşi" îmbrăcaţi în sutane şi patrafire mânjite de fecale. Ei erau puşi să facă "împărtăşanii" cu urină şi fecale, iar în loc de cruce li se confecţiona un falus din săpun, pe care toţi ceilalţi erau obligaţi să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericeşti cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus şi a Fecioarei Maria, uneori deţinuţii fiind dezbrăcaţi la pielea goală..." Alin Mureşan, Piteşti. "Cronica unei sinucideri asistate" - Editura Polirom, 2007

Realizarea Memorialului Experimentul Piteşti, blocată prin privatizare

Transformarea fostei închisori din Piteşti în muzeu pentru păstrarea memoriei deţinuţilor politici, victime ale atrocităţilor comuniste, este blocată de faptul că edificiul a fost privatizat, iar autorităţile locale întârzie să găsească soluţii de despăgubire a actualului proprietar, a declarat cercetătorul Alin Mureşan, la o conferinţă pe tema "Experimentul Piteşti", desfăşurată, joi seară, la Facultatea de Istorie. Potrivit cercetătorului de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (IICCR), istoricii şi foştii deţinuţi politici fac demersuri pe lângă autorităţile argeşene pentru a găsi soluţii de transformare a unei părţi a fostei închisori în muzeu, dar situaţia trenează din octombrie 2007.

În prezent, fosta închisoare Piteşti este în proprietatea mai multor firme care dezvoltă diverse proiecte, printre care şi construcţia de blocuri de locuinţe, întregul ansamblu fiind renovat şi transformat în spaţii de afaceri, cu excepţia unei părţi rămase în forma originală, care ar putea fi transformată în muzeu, spun istoricii.

"Există persoane şi instituţii interesate să facă un memorial la Piteşti, dar deocamdată nu se poate, pentru că fosta închisoare a fost privatizată după 1989. Parte din ea a fost dărâmată, parte renovată. Mai există fostul sediu administrativ al închisorii, care mai este în forma sa de acum 60 de ani. Fiind proprietate privată, avem nevoie, bineînţeles, de acordul proprietarului să luăm în posesie acel spaţiu", a declarat pentru ROMPRES Alin Mureşan.

Iniţial, omul de afaceri Gheorghe Axinte, principalul acţionar al firmei Argecom din Piteşti, care deţine fostul sediu administrativ al închisorii, s-a arătat dispus să ofere în concesiune clădirea, pe o perioadă de 49 de ani, pentru amenajarea muzeului, însă soluţia a fost abandonată după adunarea generală a acţionarilor societăţii, din luna octombrie 2007.

"Proprietarul putea să concesioneze pe 49 de ani închisoarea Ministerului Culturii sau Primăriei. El a promis că va face acest lucru la o adunare a acţionarilor, prin octombrie 2007. Până acum nu a dat un răspuns viabil", a explicat Mureşan. O soluţie propusă de omul de afaceri ar putea fi un schimb de terenuri între autorităţi şi firmă.

"El a propus, până la urmă, schimbul acesta de terenuri, pentru că prin concesiune el nu câştiga nimic. După mai multe tatonări, s-a ajuns la soluţia ca Primăria Piteşti să găsească un teren care să convină proprietarului şi să fie oferit acestuia la schimb cu spaţiul de la închisoare. Deocamdată, primăria caută un teren convenabil", a mai spus cercetătorul IICCR.

În prezent, IICCR, Muzeul Judeţean Argeş, Fundaţia Memoria, precum şi Primăria Piteşti s-au arătat interesate pentru a transforma clădirea închisorii în muzeu. Penitenciarul Piteşti, închis încă din perioada comunistă, este cunoscut pentru aşa-numitul "Experiment Piteşti", prin care sute de deţinuţi politici au fost torturaţi de organele represive ale regimului comunist, sub pretextul "reeducării". Facultatea de Istorie a găzduit, joi, o conferinţă pe tema "Experimentul Piteşti, reeducare şi demascare", prilej cu care studenţii facultăţii au avut ocazia să asculte mărturii ale foştilor deţinuţi politici.

La conferinţă au fost prezenţi, printre alţii, Traian Popescu, unul dintre puţinii supravieţuitori ai "Experimentului Piteşti", Vasile Voroneanţ, preşedintele Federaţiei Române a Deţinuţilor Politici, precum şi alţi foşti deţinuţi politici, luptători din rezistenţa anticomunistă, disidenţi.

Web design in Montreal by Simple Design.