În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la închisoarea din Piteşti la sfârşitul anilor '40 şi începutul anilor '50, a însemnat experimentul comunist care a fost dus cel mai departe, experimentarea unei inginerii psihologice. Comuniştii au făcut multe inginerii sociale: adică au încercat să modifice societatea exterminând o anumită parte a populaţiei: elitele sau o parte ori alta a ei. Dar în acest caz avem un fel de experienţă în eprubetă ca într-un laborator, o experienţă de inginerie psihologică. Adică se iau studenţi care sunt naţionalişti şi creştini şi se încearcă, prin tortură fizică şi psihică adecvată, transformarea lor în oameni noi, în comunişti. Deci, după câte ştiu eu, este cu adevarat un experiment de necrezut, cel mai dus la extrem. S-au mai experimentat desigur inginerii psihlogice, cum ar fi cea asupra populaţiei Cambodgiei de către khmerii roşii. Dar asta a fost ceva destul de banal: oamenii erau obligaţi după muncă să participe la mitinguri unde trebuiau să repete întruna lozinci. În timp ce la Piteşti se lucra zi şi noapte, fără întrerupere, asupra psihologiei tinerilor, pentru a o transforma total.

Şi până în acest moment, după ştiinţa mea, asta e singura experienţă de acest fel. Poate că se vor descoperi lucruri noi în arhivele de la Moscova, în cele din China sau în alte părţi, dar în actualul stadiu al cunoaşterii istorice, este o experienţă unică. Este de mare interes pentru că ne arată până unde poate fi dus proiectul comunist, până unde poate fi împins un experiment. Cred că e foarte revelator şi semnificativ pentru caracterul fundamental totalitar al acestei mişcări, al proiectului început de Lenin şi continuat de Stalin. Acest proiect nu vizează doar schimbarea societăţii, ci şi transformarea omului, a individului, a naturii umane. Un asemenea proiect este totuşi demn de Dumnezeu. De altfel, pe de o parte comuniştii negau existenţa lui Dumnezeu, dar pe de altă parte se considerau ei înşişi creatorii unei lumi noi. Deci cred că e o experienţă extrem de semnificativă din toate punctele de vedere. Desigur, am putea insista mai mult asupra detaliilor... Dar ne punem întrebarea dacă nu cumva calitatea psihologică a experienţei de la Piteşti nu provine de la profesioniştii în psihologie. E o întrebare pe care mi-o pun de mult. ştim că psihanaliza s-a născut parţial la Odessa. ştim că unul dintre marii psihanalişti ai anilor '20, '30, '40, Eitingon, era fratele unuia din şefii NKVD-lui la Moscova. Ne putem întreba până la ce punct psihologii profesionişti de la vârful poliţiei politice din URSS şi eventual din alte ţări, n-au jucat rolul de experimentatori în încercarea lor de a transforma omul, făcând o mică experienţă în eprubetă precum în laboratorul de la Piteşti.

Este o întrebare pe care mi-o pun. E adevărat că istoricii nu-şi pun această întrebare pentru că lor nu le prea place să lucreze cu psihologii. Ei consideră istoria o ştiinţă cu care psihologii, psihanaliştii, nu prea au legătură. Ceea ce e total fals. Am descoperit în arhivele de la Moscova că, dimpotrivă, comunismul nu ar fi putut funcţiona în parametrii lui, decât cu oameni de un tip psihologic special. Ca atare, studiul psihologiei şefilor comunişti, a cadrelor comuniste, a responsabililor poliţiei politice, studiul psihologiei unui asemenea tip de om - cum îl numeşte Dostoievski, este indispensabil pentru a înţelege cum a putut funcţiona regimul comunist. Pentru că cei care au făcut să funcţioneze regimul comunist nu au fost oameni obişnuiţi, normali. Ei au fost mari psihopaţi, mari paranoici, mari megalomani, şi acest lucru trebuie cunoscut. Mao a fost un foarte mare megaloman care s-a considerat fondatorul Imperiului chinez "Che Yong Ti"(?) etc., a funcţionat ca un împarat cu tot ce implica această poziţie, concubine etc.. Avem de-a face cu un tip de om cu totul special, nu un om politic normal, obişnuit. Acelaşi lucru şi cu Stalin: a fost un mare paranoic. Dar să ne intoarcem la Lenin, fondatorul sistemului. Se spune mereu că "bunul" Lenin a fost un om agreabil, plăcut. Nu este adevarat. Când îi citim cu atenţie scrierile din anii 1900, 1901, 1902, personalitatea lui Lenin apare ca aceea a unui om dominat de o impresionantă dorinţă de putere! Numai dorinţa de putere nelimitată îl animă! Or, evident, aceasta e baza totalitarismului.

Deci, baza totalitarismului e dorinţa de putere, voinţa de a controla totul, de a domina totul, ceea ce de altfel Lenin făcea în micul lui grup bolşevic, înainte de a lua puterea. Apoi a transferat acest model asupra partidului care pusese stăpânire pe stat, un partid-stat. De aici încolo, mijloacele de dominare au crescut imens, la o putere aproape infinită. şi ceea ce Lenin a iniţiat, Stalin a sistematizat, a generalizat, şi bineînţeles, toţi ceilalţi conducători comunişti le-au urmat exemplul: Mao, Ceauşescu etc.. De fiecare dată a fost nevoie de mari paranoici, de mari megalomani, pentru a conduce un asemenea sistem totalitar. Priviţi capacitatea intelectuală a lui Ceauşescu! Ce căuta un asemena om în fruntea statului? E de necrezut. şi în aceeaşi situaţie sunt toţi liderii comunişti. Cred că există o relaţie strânsă între experimentul psihologic de la Piteşti şi caracteristicile psihologice particulare ale marilor conducători comunişti. Ceea ce a fost la Piteşti depăşeşte simplul experiment, şi în cruzime, şi în teroare etc.. Nu a fost doar un proiect de schimbare a omului. Acest experiment ne trimite totodată la tipul psihologic al şefilor comunişti. Ei nu sunt oameni normali ca dvs şi ca mine, ci oameni cu adevărat marcaţi psiho-patologic. şi asta nu poate fi ocultat, nu te poţi preface că nu există. Dacă nu ar fi existat aceşti oameni realmente posedaţi, ...ăsta a fost titlul marelui roman al lui Dostoievski, "Posedaţii"("Demonii"), precum şi afacerea Neciaev şi tot ce a însemnat ea ca sursă de inspiraţie a cărţii, nu am fi putut întelege atât de bine cum funcţionează acest tip de om. Căci Piteştiul, într-un anume fel, îşi are originea în Neciaev!

Să nu uităm că istoria lui Neciaev este a unui revoluţionar rus megaloman care îşi formase un mic grup revoluţionar format din vreo zece studenţi. Deodată, unul dintre ei, Ivanov, îşi dă seama că Neciaev e un megaloman, un fabulator, şi îi spune: "Eu nu merg mai departe. Vreau să ies din grup." şi ce-i raspunde Neciaev? "Nu poţi ieşi din grup. Eu comand grupul. Nu ai dreptul să ieşi din grup fără autorizaţia mea!" şi ce decide apoi Neciaev? "Îl vom omorî pe Ivanov pentru că nu putem accepta să plece din grup!" Îl omoară pe Ivanov, îl aruncă într-un lac, dar nefiind profesionişti, poliţia descoperă repede cadavrul şi se declanşează un mare scandal. Trebuie să menţionăm că Dostoievski nu era în Rusia, dar a aflat din ziare toată istoria şi înţelege imediat că se întâmplă ceva. Lasă deoparte tot ce avea pe masa de lucru şi începe imediat să scrie faimosul său roman "Demonii" în care descrie prima oară cu funcţionează un grup revoluţionar totalitar. Ce e extraordinar, în timp ce lucrează la roman, îi scrie unui prieten: "Cred c-am înţeles de ce tip de om e nevoie pentru a putea face ceea ce s-a întâmplat în grupul lui Neciaev." Ce tip de om... Iată că Dostoievski a înţeles imediat. Pentru asta e necesar un anume tip de om. şi de altfel, acesta e foarte clar descris chiar de Neciaev în cunoscutul său Catehism al revolutionarului apărut în 1869. Iată ce spune Neciaev: "Revoluţionarul este un om pierdut din start. Revoluţionarul este un om care nu are nume, nu are prieteni, nu are familie." Deci iată tocmai descrierea tipului de om care se rupe deliberat de societate, vrea s-o distrugă şi apoi vrea să domine, total, viitorul. Aşadar, referindu-ne la Piteşti, cred că ne aflăm în centrul întregului dispozitiv care a dus la crearea comunismului totalitar.

Sorin Ilieşiu: De ce se poate crede, se poate considera, că România a fost aleasă pentru a aplica acest experiment?
Stéphane Courtois: Bună întrebare! Este interesant de văzut că la sfârşitul experimentului Piteşti au fost împuşcaţi repede-repede responsabilii experimentului. Pentru a nu mai exista martori... Dar se ştie foarte bine că începând din anii '45, '46, '47 şi până la moartea lui Stalin, toate poliţiile politice ale Europei de Est au fost sub controlul sever al responsabililor KGB. Toate procesele trucate au fost organizate de către generalul Bielkin de la Moscova, un general KGB însărcinat cu acestea. Deci pentru mine este de neconceput ca sovieticii să nu fi fost la curent cu experimentul de la Piteşti. Este foarte probabil că experimentul a fost urmărit de ofiţeri KGB. Ne putem întreba aşadar dacă nu ei l-au împins pe Ţurcanu să lanseze o asemenea experienţă, tocmai ca să vadă cum se va derula ea. Trebuie spus foarte clar că în URSS nu se mai putea face un astfel de experiment deoarece tot ce era naţionalist sau creştin fusese exterminat demult. Acolo nu mai existau cobai. Dar în Romania erau. În orice caz, este de necrezut ca KGB să nu fi fost informat îndeaproape de ceea ce s-a petrecut la Piteşti deoarece în acea perioadă toate poliţiile politice erau sub controlul total al KGB .

Sorin Ilieşiu: În ce consideraţi dvs. că constă extraordinara barbarie a acestui experiment?
Stéphane Courtois: Extraordinara barbarie este că oamenii au fost împinşi să se distrugă ei înşişi. Pentru că acesta a fost fondul experienţei psihologice: de a face astfel încât victima să fie propriul ei călău. În asta constă interesul problemei. Aceasta este raţiunea comunismului. Ai mijloace limitate: iei victime care vor deveni proprii călăi. Nu mai e nevoie astfel să faci treaba călăului. şi acesta este fondul experimentului Piteşti: toate aceste forme de smulgere a măştilor una după alta, de renegare a prietenilor până la propria renegare, de auto-renegare, de torturare a propriilor prieteni trecând astfel în tabăra călăilor. Asta e baza experimentului Piteşti: o inginerie psihică de autodistrugere a individului de către el însuşi. Aceasta este pentru mine cea mai mare oroare. Dacă eşti chinuit, omorât de duşmanul tău, e OK: ştii că e duşmanul tău. Dar dacă te torturezi singur fără să poţi împiedica aşa ceva... Ce e asta? E realmente distrugerea identităţii individului. Pentru mine aceasta este ingineria psihică. Să obligi indivizii să se autodistrugă şi apoi, evident, să se supună puterii comuniste care impus acest experiment.